0
Your shopping cart is empty!

Label: Name1

În limba incașă, "cacohuaquatl" înseamnă „cadoul grădinarului Paradisului către primii oameni". În 1519, conchistadorul Hernan Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obișnuia să bea o băutură preparată din semințe de cacao, numită „chocolatl", până la cincizeci de căni pe zi. Cortez a găsit băutura regală cam amară pentru gustul său. Spaniolii i-au adăugat melasă și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei, dar au păstrat secretul combinației magice vreme de aproape un secol. Călugării franciscani au fost cei care au dezvăluit în cele din urmă secretul, rețeta fiind rapid adoptată de curțile regale europene.

 Bomboanele cu înveliș de ciocolată și miez din migdale, alune sau nuci sunt o tentație veche pentru orice gourmet, chiar și în România pătrunzând cu aproape 170 de ani în urmă, pralinele fiind pomenite de Kogălniceanu, apoi intrând în galantarele marilor cofetării bucureștene, precum Riegler sau Capșa. În lume, aceste delicatese apăruseră mult mai devreme, prin secolul al XVII-lea, ele fiind invenția gastronomică a bucătarului unui nobil francez, Mareșalul du Plessis-_Praslin_ (1598-1675), de la care vine și numele și care aprecia în mod deosebit migdalele trase în caramel.

 

 

În timp, în special o dată cu apariția pudrei de cacao după colonizarea Americii de către spanioli, pralinele au evoluat în fel și chip, ajungând să definească o gamă largă de produse de cofetărie, care aveau în comun învelișul subtil de ciocolată. Francezii au rămas conservatori și au păstrat migdalele ca umplutură a bomboanelor, în vreme ce belgienii au diversificat produsul, pe lângă migdale punând nuci și alune de pădure, dar și combinații de creme pe bază de smântână și/sau lichioruri fine, marțipan și... cafea. Se poate spune că Jean Neuhaus, un renumit ciocolatier belgian, a reinventat pralinele cu un secol în urmă, în 1912! Mai apoi, americanii au folosit nuci pecan sau, chiar, un fel de cremă de caramele. Cert este că, deja, pe la începutul secolului al XX-lea, pralinele deveniseră cele mai populare bomboane de ciocolată în lumea întreagă, iubite deopotrivă de regi și de plebei. Unii cumpărau cutii întregi o dată la câteva zile, alții își permiteau doar câte o bucată la sfârșit de săptămână. Cert este că și azi, în magazinașele cochete de pe strada ciocolatierilor din Bruxelles se poate cumpăra fie și numai câte o pralină din fiecare „boutique”.